De nu poți ca să vii cu mine
Isuse-n orice drum al meu,
ridică piedici netrecute,
să nu mai pot să merg nici eu.
Să nu pot, să nu pot niciodată
săvârşi fără Tine vreun pas,
să mă las, O, Isuse, de toate,
dar de Tine, nicicând să mă las.
De nu poţi ca să faci lucrarea
ce-a zămislit-o mintea mea,
zădărniceşte-i împlinirea,
să nu mai pot păşi spre ea.
De nu poţi să rosteşti cuvântul
ce tainic mi-a-ncolţit în gând,
trimite-mi negura uitării,
să nu-l mai pot rosti nicicând.
De nu poţi să primeşti în Tine
ce inima-mi şi-ar vrea-mplinit
mai bine curmă-mi firul vieţii,
decât de Tine despărțit.
Căci vreau să fiu în întregime
ca Tine-n toate, tot mereu,
ce nu poţi face Tu, Isuse,
să nu pot făptui nici eu.